"Facem o trupă împreună?..." Niciunul dintre noi nu a realizat că rostirea acestei întrebări va trasa liniile vietilor noastre şi va contura o mare parte din oamenii care suntem astăzi. Acum, la peste 15 de ani de când am început, povestea trupei B.U.G. Mafia pare ireală şi dacă nu ar exista piesele, clipurile, concertele, articolele din presă, aparitiile TV şi nu în ultimul rând voi, fanii trupei şi ai muzicii B.U.G. Mafia, ar fi foarte probabil ca cineva care ar auzi pentru prima dată acest nume şi ce stă în spatele lui să creadă că e vorba despre ceva ieşit din imaginatia bogată a unui scenarist. Deşi expresii şi cuvinte ca "regii hip-hop-ului românesc", "seniorii" sau "fenomenul" au fost alăturate de multe ori numelui B.U.G. Mafia, tot ce am vrut noi să facem a fost să punem pe ritmuri hip-hop versuri care să exprime sentimentele, gândurile şi experientele noastre şi ale celor ce au trăit şi trăiesc la fel ca noi şi să reuşim să facem bani din asta.Sunt multe motive pentru care B.U.G. Mafia există în formula pe care o ştiti voi astăzi, dar primul pe listă a fost "Thuggish Ruggish Bone". Piesa care i-a făcut celebrii pe Bone Thugs era preferata din acea perioadă a fiecăruia dintre noi trei şi ne-a făcut să întelegem de la prima întâlnire Black Underground - Demonii că ne potrivim foarte bine din punctul de vedere al gusturilor muzicale. Câteva luni mai târziu, la câteva zile după al doilea concert din seria Rap Attack, când eram deja hotărâti să facem acest pas, am ales pe stradă numele B.U.G. Mafia, între Piata Universitătii şi Piata Unirii. "Ne trebuie ceva de impact, un cuvânt pe care să îl ştie toată lumea..."
"Mafia" a fost o nebunie de album. Primul proiect gangsta rap din România, în ciuda distributiei inexistente, s-a propagat din Bucureşti către marile oraşe ale tării prin "sharing". E adevărat că întelesul cuvântului era cu totul altul atunci, însă înregistrarea de casete de la o persoană la alta a fost ceea ce a început să creeze zvonuri legate de noi şi de muzica noastră. Un aspect mai putin cunoscut care ne-a ajutat foarte mult a fost impresia pe care albumul a făcut-o în rândul fanilor de muzică rock, mult mai numeroşi decât ascultătorii de hip-hop la mijlocul anilor '90, în cercurile cărora se vorbea despre "nişte rapperi din Bucureşti mai agresivi decât toate trupele româneşti de rock la un loc".
Dacă "Mafia" a fost un album care a atras interes pentru B.U.G. Mafia din partea ascultătorilor de hip-hop şi rock, "înc-o Zi, înc-o Poveste" cu single-ul "Pantelimonu' Petrece" a fost solutia perfectă pentru a ajunge în atentia marelui public. Cu toate că se spune că norocul ti-l faci singur, am avut mult noroc de-a lungul timpului şi vara anului 1996 a fost una din acele coincidente norocoase. Alin Braşov, un tânăr avocat american de origine română şi unul din cei patru asociati în Cat Music/Media Services din acea perioadă, a ascultat primul nostru album şi a venit în studioul lui Tino Furtuna pentru a ne cunoaşte şi a vedea cum merg înregistrările pentru cel de-al doilea. Având cunoştintă despre succesul imens al N.W.A. şi al muzicii hip-hop în general în Statele Unite, Alin, împreună cu fratele său, Emanuel Maxwell, i-au convins şi pe ceilalti parteneri, Dan Popi şi Sorin Golea, să acorde interes trupei B.U.G. Mafia şi să ne propună semnarea unui contract pentru 3 albume. Distributia suferea şi în cazul Cat Music, însă marele avantaj a fost faptul că ei colaborau cu câteva zeci de radiouri din tară pentru realizarea Romanian Top 100, iar asta a permis piesei "Pantelimonu' Petrece" să ajungă la acele posturi radio tocmai după votarea Legii Dreptului de Autor, care impunea un minim de difuzare a muzicii româneşti pe radiourile din tară. Astfel am ajuns să fim difuzati din oră în oră, acest lucru datorându-se şi faptului că "Pantelimonu' Petrece" era prima piesă românească "modernă" care ajungea la acele posturi radio.
Încă din zilele în care aşteptam ore întregi în fata radioului Uniplus şi lipeam afişe pe zidurile Bucureştiului am crezut că avem ceva de spus în muzica românească, chiar dacă atunci uşile erau mult, mult mai putine şi mai greu de deschis. După mai multe încercări destul de nereuşite ale fiecăruia dintre noi, în primăvara anului 1994 am înregistrat prima piesă în studioul de productie al Uniplus. Dia (Octavian Diaconescu) ca inginer de sunet, la bas Florin Cojocaru, componentul trupei Class cunoscut fanilor B.U.G. Mafia ca DJ Senator sau Sensei, noi, un magnetofon cu 8 canale, un computer care "rula" Cool Edit şi o sticlă de vodcă, acestea au fost ingredientele care ne-au făcut să plecăm dimineata, după o noapte foarte lungă, obositi, ametiti, dar foarte fericiti: aveam în buzunar o casetă pe care era imprimată "Straight Outta Da Hell". într-o mică măsură putem spune că suntem şi noi, la fel ca şi alti oameni încă prezenti în media din România ca Mircea Radu şi Andi Moisescu, un "produs" al Uniplus Radio.
După vara ce a urmat debutului nostru din aprilie 1994 de la Uniplus, am început să lucrăm la piese pentru un prim album şi am reuşit să avem şi o primă aparitie live în Club A din Bucureşti, în cadrul unui concert organizat de DJ Sleek. Fără scenă, cu publicul la un metru în fata noastră, acel concert a fost o experientă pe care am repetat-o după 11 ani la Cluj când, în mijlocul unui cerc format de maxim 20 de fani fanatici B.U.G. Mafia care ştiau mai bine decât noi versurile pieselor, am sustinut unul dintre cele mai memorabile concerte ale noastre. Hip-hop pur.